Insekter som skadar afrikansk violett: Afidele de radacina (Rhizoecus)

Afidele de radacina sau paduchii de radacina (Rhizoecus) fac parte din familia Pseudococcidae. Acest fapt sugeraza ca afidele de radacina si paduchii lanosi sunt rude apropiate, doar ca in procesul de evolutie afidele de radacina au trecut la un mod de viata subteran.

Se cunosc in jur de 130 de specii de afide de radacina, cifra acestora insa e in crestere. In vizorul oamenilor de stiinta au ajuns speciile care au atacat soiurile de plante agricole mai valoroase si cele decorative.
Amatorii de plante decorative cu tesuturi moi si suculente se pot intalni cu afidele de radacina comune (Rhizoecus falcifer Kunckel, cactusii sunt atacati si de Rhizoecus cacticans, iar aloia de Rhizoecus aloes. Violetele africane sunt atacate de obicei de afidele de radacina oarbe (Rhizoecus dianthi) si afidele de radacina americane (Rhizoecus americanus).
Afida de radacina este o insecta polifaga. Acesti paraziti prefera substraturile de sol uscate si afanate.

Primul si principalul indiciu care semnaleaza prezenta afidelor de radacina la violetele africane este sedimentul de culoare alb-albastrui de pe radacinile plantei. Radacinile parca sunt presarate cu cenusa sau sunt acoperite cu mucegai. De multe ori acest mucegai il gasim sub forma de bulgarasi pe marginile laterale ale solului din ghiveci.
Floarea se va ridica cu grija din ghiveci si daca vedeti spori alb-albastri atunci violeta este infectata. Perioada atacului este in timpul sezonului de crestere, de primavara pana toamna.

Afidele de radacina sunt mai minuscule decat paduchii lanosi si nu pot fi observatecu ochiul liber. Au o lungime de 1-2 mm. Au trei perechi de picioare cu care se misca cu usurinta, mai putin femelele. Femelele adult si larvele ataca radacinile plantei, cea mai mare parte a afidelor se gaseste in substratul de pamant din regiunea radacinii. Doar putine dintre ele se ridica pe radacina cu 5-10 mm mai sus de nivelul solului din ghiveci. Aceasta portiune din radacina este de obicei acoperita cu un “puf” albicios” care reprezinta secretiile paduchilor de radacina.

Femelele au forma corpului rotunda sau cilindrica, de culoare alba sau galbuie. Corpul larvelor este acoperit cu un strat lucios asemanator cu ceara. Femelele sunt inactive si depun oua in interiorul unei ‘camere’ speciale formata din sedimente fibroase. Aceste camere se gasesc pe marginile solului din ghiveci, in golurile din sol sau in jurul radacinilor. La o inspectie sumara a solului, aceste camarute pot fi usor confundate cu mucegaiul.

Larvele care ies din oua se misca prin sol la capatul radacinilor pentru a se hrani. Se misca cu usurinta si pot imigra si in ghivecile din vecinatate.
Masculii au o pereche de aripi de culoarea pielii, bine formate. Masculii adult nu se hranesc si speranta de viata a acestora este destul de scurta. In multe generatii din decursul unui an masculii pot sa lipseasca.
Paduchele de radacina este unul din daunatorii de temut ai violetelor africane. Planta atacata se dezvolta lent. Frunzele sunt lipsite de viata. Pe masura ce radacina este atacata, planta isi pierde din turgescenta si se ingalbeneste.
Paduchele de radacina se hraneste cu sucul celular din radacina plantei, in acelasi timp acesta secreta in tesuturile radacinii substante care modifica metabolismul plantei. Excrementele afidelor de radacina sunt hrana ideala si pentru ciupercile saprofite. Planta cu timpul moare datorita leziunilor multiple de la nivelul sistemului radicular si a infectiilor fungice si bacteriene.

In combaterea paduchelui de radacina este important ca plantele bolnave să se separe de cele sănătoase. Sistemul imunitar al plantelor să fie întărit cu diferite substanţe, precum preparatele din alge.
Combaterea eficienta a paduchilor de radacina se face cu ajutorul insecticidelor neonicotinoide. Insecticidul intra in planta si circula cu seva plantei prin toata planta. Cele mai indicate sunt Actara, Mospilan, Dantop. Este de ajuns ca solul din ghivece sa fie udat cu o solutie din unul din aceste insecticide.
Se recomanda nu mai mult de 3 tratamente chimice la interval de 7-10 zile.
Din pacate , exista paduchi de radacina rezistenti la Actara. Daca Actara in concentratie de 1 g/1-2 l de apa nu isi va face efectul se va schimba insecticidul.