Fröförökning av afrikanska violer
Inmultirea prin seminte a Saintpauliei e mult mai complicata decat cea vegetativa si de obicei este pusa in practica de persoane cu experienta in domeniu. Polenizarea artificiala, obtinerea semintelor, plantarea acestora fac acest proces destul de anevoios. Plantarea semintelor minuscule necesita acuratete, rabdare si atentie deosebita.
Seminte putem obtine de la orice specie de violete, insa reproducerea prin seminte a speciilor hibride nu da rezultatul scontat. Puii nu mai mostenesc caracteristicile decorative ale plantei mame si se deosebesc intre ei prin marimea, forma, culoarea frunzelor si a florilor.
Vanligen, se purcede la aceasta metoda in cazul cand este necesara cresterea unei specii salbatice de violeta (din seminte ies o multime de asemenea puieti) eller, daca avem ceva experienta in domeniu, incercam sa obtinem specii noi si promitatoare. Semintele Saintpauliei nu sunt apte de o existenta indelungata – aproximativ 6-9 luni. Acestea se planteaza in orice perioada a anului, conditia principala fiind lumina din plin.
Procedura de plantare e destul de simpla. Pe fundul unui vas transparent din plastic, se pune un strat de nisip de rau (firele de nisip sa nu fie minuscule) de grosime 0.5 – 1cm. Al doilea strat este format din pamant afanat si bine umezit de grosime 1-2 cm. Al treilea strat poate fi din nisip de rau, acesta nu e obligatoriu. Semintele sunt semanate la suprafata. Pentru o distribuirea mai uniforma a acestora, se pot amesteca cu nisip de rau.
O alta modalitate ar fi, daca suntem in plina iarna, formarea unui strat subtire de zapada si semanarea semintelor deasupra. Zapada se va topi, iar pamantul va fi din plin umezit. Se poate utiliza si pamant pentru plantarea violetelor africane, amestecat cu nisip de rau ( 1 pah pamant flori, 3 pah nisip de rau). Trebuie insa de tinut cont ca lastarii se hranesc exclusiv cu substantele din seminta, de acea nu au nevoie de un pamant bogat in fertilizatori. Dimpotriva, un pamant ‘gras’ poate duce la mucegairea semintelor sau a puilor.
Vasul in care am plantat semintele se acopera cu sticla de la geam si se pune la un loc luminos si cald, ferit de razele directe ale soarelui. In fiecare zi, vasul este aerisit, iar sticla este stearsa de apa formata prin condensare. Temperatura optima de dezvolatare a rasadului este de 24-25 C.
Primii lastari apar dupa 2-3 saptamani. Sunt atat de minusculi ca pot fi observati doar cu ajutorul unei lupe. Cand puii au un rand de frunze, acestea se raresc. Rarirea puietilor e importanta, deoarece permite o dezvoltare mai buna a radacinilor acestora.
Muti florari recurg si la o a doua rarire a rasadului, altii prefera sadirea puilor in pahare de unica folosinta.