Efectos de los macroelementos en el desarrollo de las violetas africanas

La categoría de macroelementos incluye: Nitrógeno (N), Fósforo (P), Potasio (K), Calcio (Gustar), Magnesio (Mg) y azufre (S).
Macroelementele joaca un rol hotarator in dezvoltarea violetlor africane. Carenta sau excesul acestor elemente isi pune amprenta de obicei pe starea de sanatate a frunzelor mai batrane cat si asupra aciditatii solului.
Valorile normale ale indicatorului Ph benefic dezvoltarii violetelor africane se incadreaza in limitele 5.8-6.9 (mediu neutru sau cu o aciditate scazuta). La cea mai mica schimbare a valorilor Ph-ului are loc o ‘blocare’ a asimilarii si descompunerii acestor elemente in substratul de pamant.

Decir, primul lucru care trebuie facut pentru a stabili un diagnostic este masurarea Ph din amestecul de pamant.

Efectele carentei sau excesului de macroelemente asupra aspectului plantei:
Nitrógeno:
Deficitul de azot, in primul stadiu, se face cunoscut prin halo-ul de culoare galbena de pe frunzele mai batrane, in al doilea stadiu, frunzele batrane capata o culoare galbena ca lamaia de jos in sus. Deficitul de azot se poate inlatura prin administrarea de uree ( stropirea frunzei cu o solutie de uree cu o concentratie de 0.05 – 0.1% sau 0.5g la 1l apa).

Excesul de azot face mai mult rau florii – inhiba inflorirea, se observa o crestere din abundenta a marimii frunzelor, tulpina florii se ingroasa vizibil si capata o forma conica, cresterea plantei este in detrimentul infloririi. Favorizeaza aparitia unor infectii fungice.

Fosforul:
Deficitul de fosfor – un colorit rosu purpuriu a partii inferioare a frunzelor pentru speciile carora nu le este specifica aceasta culoare, inhibarea infloririi, dezvoltarea foarte slaba a florii si a radacinilor. Se poate atenua prin administrarea de ingrasaminte chimice pe baza de fosfor ( por ejemplo, introducerea superfosfatului in amestecul de pamant pentru plantarea florii). Pentru dezvoltarea sistemului radicular se poate utliza ingrasamnatul Ferticare 10-5-26 produs de firma Kemira. Excesul de fosfor contribuie la blocarea asimilarii fierului de catre planta, o imbatranire rapida a rozetei. Planta se piperniceste, carenta de fier se observa daca pe frunzele tinere apar pete clorotice de culoare galbena.

Potasio : Cu ajutorul potasiului planta asimileaza mai bine substantele hranitoare din pamant. Se pot administra ingrasaminte pe baza de potasiu, acesta insa devine periculos pentru violeta daca cantitatea de azot din pamant este foarte mica. Carenta de potasiu se observa daca in primul stadiu apare cloroza (frunzele si mugurii plantei se ingalbenesc), in stadiul doi – marginile frunzelor sunt arse, in stadiul trei- apare necroza marginala (marginea frunzei se usuca).

Calcio: Este responsabil de variatia valorilor Ph. Excesul de calciu face pamantul alcalin, carenta de calciu il face acid ceea ce impiedica asimilarea de catre planta a altor minerale. Pentru mentinerea Ph-ului in limitele normale in apa se adauga acid oxalic, acid ascorbic ( 1 ml acid ascorbic concentrat sau acid oxalic la 10 l apa pentru a se mari valoarea Ph-ului cu o unitate.

Magneziu: Deficit – 1 stadiu- cloroza, stadiul 2 – necroza cu pete (o parte din frunza se usuca si moare). Planta sufera foarte rar din cauza excesului de magneziu.

Azufre: Deficitul de sulf se poate observa doar in stadiul de inradacinare si plantare a plantei, por ejemplo, intr-un amestec cu perlit. In cazul cand pamantul are materie organica cat de putin, sulful cu siguranta exista. Excesul de sulf se poate observa in cazul alimentarii plantei cu ingrasamant chimic. Sulful persista practic in fiecare ingrasamant chimic. Daca punctul de crestere a plantei s-a ingrosat sau turgescenta primelor frunze se micsoreaza, atunci planta a fost supraalimentata. Este necesara spalarea substratului de pamant sau schimbarea acestuia.