Inmultirea violetelor africane in sfagnum aplicand metoda de udare prin fitil

Pentru inmultirea violetelor africane in sfagnum, aplicand metoda de udare prin fitil avem nevoie de:
– muschi sfagnum proaspat cules si spalat;
– pahare de unica folosinte (180-200 ml);
– un fitil din material sintetic care absoarbe foarte bine apa;
– fertilizant, ideale sunt cele de la Kemira.

De folos poate fi si o mini sera, in care frunzele si puii de violeta se vor dezvolta in conditii confortabile. Daca nu exista posibilitatea de a confectiona o asemenea sera, lipsa acesteia va fi compensata de evaporarea apei din rezervoare si umiditatea optima a substratului din pahar.

Pe fundul paharului se face o gaura prin care se va trece fitilul.
Muschiul sfagnum se taie in bucati mici de 2-5 cm. Odata crescuti, radacinile puiilor de violeta se vor separa mai usor de bucatile de sfagnum.

Dupa o perioada de timp, sfagnumul taiat va incepe sa creasca si sa dea noi ramurele. Nu trebuie sa ne facem griji, muschiul viu este inzestrat cu proprietati antibacteriene care previn putrezirea tulpinilor frunzelor. Daca sfagnumul creste din abundenta, surplusul de muschi se inlatura.
Se prepara o solutie nutritiva din 0.05% fertilizant Kemira, care va fi o sursa de hrana pentru frunza si bineinteles pentru pui.

Frunzele se pot inradacina si in apa obisnuita pana la aparitia puilor.
Fitilul umezit se trece prin gaura de pe fundul paharului. Capatul fitilului din pahar se aseaza pe fundul paharului in forma de semicerc, celalalt capat ramane afara.
Deasupa fitilului din pahar se aseaza sfagnumul taiat bucati, cam 3-4 cm. Muschiul se poate indesa un pic.
Pe tulpina frunzei se realizeaza o taietura oblica, lasand 2-3 cm din tulpina frunzei. Tulpina poate fi si mai lunga, in caz ca putrezeste sa se poata taia portiunea afectata.
Tulpina frunzei se aseaza in sfagnum fara a atinge fundul paharului, iar taietura de pe tulpina frunzei trebuie sa fie acoperita cu sfagnum.

Ca frunza sa nu cada (daca este mare sau dimpotriva prea mica), aceasta se va sprijini cu o bagheta speciala (betisoare din plastic cu care amestecam cafeaua rupte sau taiate in doua). Este important sa nu se utilizeze baghete din lemn, acestea putrezesc in timp si infecteaza frunza.
In pahar se pot sadi si cate 2 frunze. Ideal ar fi ca fiecare frunza sa fie sadita in propriul pahar (daca putrezeste o frunza din cele doua, a doua frunza risca sa se infecteze si ea), puii acesteia vor avea mai mult spatiu sa se dezvolte.

Daca frunza este prea mare si nu incape in pahar, marginile frunzei se vor taia oblic (paralel cu peretii paharului). Pentru siguranta, pe taieturile de pe frunza se va presara putin carbune de gratar maruntit.
Muschiul sfagnum se uda deasupra cu apa calda pana cand apa se va prelinge pe fitil, dupa care paharul cu fitil se aseaza pe rezervor.
Dupa 10-14 zile, frunzele se vor acomoda in pahar si daca vor fi trase un pic afara se va simti o rezistenta. Acesta e un semn bun, inseamna ca frunza a prins radacini.

Aparitia puilor depinde de soi si de conditii, dar de obicei acestea apar dupa 1-3 luni. Daca puii de violeta nu apar dupa aceasta perioada, frunza trebuie stimulata cumva – se va taia 1/3 din partea de sus a frunzei sau ½ daca frunza e mare.
Frunzele se vor feri de curentii de aer, iar temperatura optima de dezvoltare a acestora este peste 22 grade.

Puii de violeta vor ramane in pahar pana cand acestia ajung la varsta cand pot fi plantati separat (cand inaltimea acestora este 1/3 sau ¼ din inaltimea frunzei mama, sau au acumulat destul pigment verde in cazul soiurilor patate).

Dupa separarea puilor de frunza mama, frunza se mai poate planta inca o data. Aceasta va da nastere unei noi generatii de pui.
Puii de violeta se pot planta obisnuit in pamant sau se pot planta in amestec de pamant (perlit, vermiculit si turba in cantitati egale), aplicand metoda udarii prin fitil.

Pentru udarea prin fitil, este recomandat si substratul din turba de cocos, perlit sau fibra din cocos. Fibra din cocos ramane poroasa chiar si dupa saturarea cu apa. Acest fapt permite o dezvoltare mai buna a radacinilor si a plantei. Singura conditie ramane ca fibra de cocos sa fie spalata inainte de a fi intrebuintata, deoarece contine foarte multe saruri.

Substratul din turba de cocos si perlit este afanat, umezeala si aerul circula cu usurinta prin acesta, permitand sistemului radicular al plantei sa se dezvolte bine si uniform.