Metode de udare a violetelor africane

Exista mai multe metode de udare a violetelor africane, iar alegerea uneia dintre ele depinde de mai multi factori.

Exista urmatoarele metode de udare:
udarea plantei de sus;
udarea plantei de jos, in farfuriuta;
udarea prin scufundare;
udarea prin fitil;
udarea automatizata.

Udarea plantei de sus

– este o metoda recomandata, dar in acelasi timp greu de aplicat.

Se realizeaza cu ajutorul unei palnii cu varf alungit si subtire prin care se toarna cu atentie apa pe marginile ghiveciului, avand grija ca solul de la suprafta sa nu se erodeze. Apa cu care se va uda planta nu trebuie sa cada pe frunze si in centrul rozetei (acest lucru poate duce la putrezirea rozetei si moartea violetei africane). Udarea se va opri atunci cand apa apare in farfuriuta, care se va arunca.

Plusurile acestei metode:

• cel care uda controleaza independent umezirea solului;
• din stratul sol de la suprafata ghiveciului se elimina sarurile nocive.

Minusurile:

• aceasta metoda necesita mult timp;
• exista riscul de a deteriora rozeta plantei;
• de cele mai multe ori nu se poate realiza umezirea uniforma a solului. Apa se scurge in farfuriuta de pe peretii ghiveciului sau din cateva canale din sol, cea mai mare parte a solului ramanand uscata.

Pentru a preveni uscarea excesiva a solului, planta se va scufunda in apa. Solul se va satura cu apa, iar proprietatile capilare ale acestuia se vor reface.
Pentru retinerea sarurilor daunatoare, deasupra solului din ghiveci se va presara muschi sphangnum sau pietricele poroase, care se vor schimba in mod regulat.

Udarea plantei de jos, in farfuriuta

– necesita mai putin timp in comparatie cu metoda precedenta.
Un singur lucru este important, in farfuriuta se va turna atata apa cat solul e capabil sa absoarba. Apa in exces se va elimina dupa jumatate de ora- o ora dupa udare, iar solul de la suprafata ghiveciului trebuie sa fie umed.

Aplicarea in mod regulat a metodei in cauza duce la ‘iesirea la suprafata’ a sarurilor daunatoare. Stratul de sol de la suprafata ghiveciului se va schimba in mod regulat.
Metoda udarii plantei de jos a suferit in timp o mica modificare: intre si sub ghivecele cu violete asezate in farfuriute se asterne o mocheta sau un material care absoarbe umezeala in exces si sarurile nocive si care se va schimba in mod regulat.

Udarea prin scufundare:

Ghiveciul cu planta se aseaza intr-un recipient mai voluminos umplut cu apa in asa fel incat marginea de sus a ghiveciului sa ramana la suprafata. Ghiveciul se lasa in recipient pana stratul de sol de la suprafata isi schimba culoarea (devine mai inchis). Apa patrunde printre gaurile de drenaj si satureaza din plin solul, chiar daca in interiorul ghiveciul exista portiuni uscate de sol.
Dupa, ghiveciul se aseaza pe o farfuriuta pentru eliminarea apei in exces.

Avantaje:

• saturarea completa a solului din ghiveci;
• o metoda indispensabila in revigorarea urgenta a plantelor uscate;
• stabilirea unui program individual de udare a plantelor.

Dezavantaje:

• complexitate ridicata;
• daca se foloseste un recipient comun pentru mai multe plante, exista probabilitatea ca plantele sa se contamineze cu diversi agenti patogeni;
• privarea totala de aer a sistemului radicular al plantei;
• fluctuatii semnificative a umiditatii solului de la udare la udare;
• din sol nu se pot elimina sarurile nocive.

Udarea prin fitil:

O metoda destul de populara si pe deplin justificata pentru cei care au o colectie impresionanta de violete africane. Esenta acestei metode este ca in rezervorul cu apa se plaseaza un fitil confectionat dintr-un material sintetic ce absoarbe cu usurinta apa, fitilul trece prin gaurile de drenaj ale giveciului. Ghiveciul cu violeta se aseaza pe rezervorul cu apa, scufundand capatul liber al fitilului in apa. Prin actiunea fortelor capilare din sol, apa patrunde in sol prin intermediul fitilului, umezindu-l constant si uniform.
Avantajele si dezavantajele acestei metode le gasiti AICI.

Udarea automatizata:

Exista o multime de sisteme de irigare automatizate – de la cele industriale pana la cele destinate plantelor decorative din incaperi. Aceste sisteme de irigare, picurare se bazeaza pe distribuirea apei in mod uniform si lent, picatura cu picatura, in functie de nevoile plantei.
Datorita miscarii capilare lente a apei in sol, aproape nici un pic de aer nu este scos din sol datorita penetrarii apei. Acest fapt permite solului si radacinilor plantelor sa respire corespunzator a de-a lungul perioadei de vegetatie.
[flv:http://youtube.com/watch?v=9S0XPgf490Y 560 349]
Avantaje:

• umiditatea uniforma a solului,
• udare cu cantitati controlate de apa;
• distribuire in zona dezvoltarii radacinilor plantei,
• exclude implicarea florarului in procesul de irigare,
• sarurile din apa nu se acumuleaza in sol,
• fertilizarea plantei concomitent cu udarea acesteia,
• insecticidele aplicate cu acet sistem au un timp de actiune mai mare, reducand numarul de tratamente aplicate,
• stratul de la suprafata ghiveciului este in permanenta spalat.

Important este sa avem grija ca violetele de Parma sa nu fie scufundate in apa retinuta in farfuriute. Ghivecele cu plante se vor aseza pe suporturi speciale iar debitul de apa se va ajusta corespunzator cu necesitatile plantei.

Dezavantajele acestor sisteme de irigare sunt:

• costul ridicat;
• dificultatea de achiziționare;
• posibilitatea deteriorarii acestor sisteme in timpul udării.
• o oarecare stanjeneala in manuirea acestora.