Inmultirea Violetelor de Parma

Multi dintre noi ştiu ca violetele de Parama se înmulţesc prin frunza. De la o frunza putem obţine un pui, doi, sase sau chiar si mai multi. Sa fie asta unica cale de înmulţire a acestor gingase flori?
In cele ce urmează va voi prezenta câteva modalităţi de înmulţire a Violetelor africane.

Prima varianta: Înmulţirea în apa.
O varianta destul de simpla si probabil foarte des practicata. Se alege o frunza sănătoasă, e de dorit sa fi din rândul 2 sau 3 al coroanei. Realizam o tăietură oblica, cu o lama sau cu un cuţit cu lama subţire, pe tulpina frunzei. E de dorit ca lungimea tulpinii după realizarea tăieturii sa fie de 3-5 cm. Frunza se pune în apa într-o sticluţă din plastic, sau un pahar de unica folosinţă, sau în oricare alt vas micuţ de culoare închisă. Apa trebuie sa fie la temperatura camerei si sa nu fie schimbata pe întreagă durata de înmulţire. In schimb trebuie sa fim atenţi când nivelul acesteia scade. Si ca sa fim siguri ca tulpina nu putrezeşte, în apa adaugăm o bucăţică mica de cărbune de grătar sau câteva bobite de permanganat de potasiu. Sticluţa se aşează pe un suport din lemn sau plastic, departe de o sursa puternica de căldură sau lumina. Îndeplinind aceste condiţii, peste 2-3 săptămâni vor apărea şi primele rădăcini.
Cand rădăcinile ating lungimea de 0,5 – 1 cm, frunza poate fi sădită într-un pământ afânat, uşor şi nisipos. Se sădeşte oblic si la o adâncime de 0.5- 1.5 cm, din aceasta cauza este necesar sa punem o proptea sub frunza pana când aceasta prinde puteri. Dupa o luna jumătate sau chiar doua ne putem bucura de apariţia primelor puiuţi.
Daca tăietura realizata se înnegreşte şi începe sa putrezească, realizam o alta tăietură înlăturând tulpina bolnava.

Varianta a doua: Inmultirea violetelor africane direct în pământ.
E o varianta mai sigura, puiuţii sunt mai viguroşi, în schimb apariţia acestora e de durata.
In cazul când optam pentru acest mod de înmulţire, tulpina frunzei trebuie sa fie de o lungime nu mai mare de 2-3 cm.Frunza tăiată oblic se sădeşte în pământ la o adâncime de 0.5- 1.5 cm. Solul trebuie sa fie afânat si uşor. In compoziţia acestuia poate intra şi turba, dar cu o condiţie, valoarea pH-ului sa fie cat mai mica. Pământul trebuie menţinut umed, pana la apariţia puilor.
Durata de aşteptare e ceva mai mare, de doua sau chiar trei luni. Când puiuţii ating o lungime de 4-5 cm, se pot sădi separat. Mai întâi în pahare de unica folosinţă, iar pe măsură ce acesteia cresc, se sădesc în ghivece mai mari.

Varianta 3: Înmulţirea prin pui.

De regula aceşti pui apar pe tulpina plantei mama. Chiar şi dacă nu dorim sădirea acestora, este necesar de a curaţi tulpina violetei de aceşti pui. De regula, puii stopează înflorirea plantei mature şi o vlăguiesc.
E o varianta foarte simpla care nu implica un timp de aşteptare prea mare. Puii de o lungime de 3-4 cm se taie cu acurateţe de pe tulpina plantei mama. Se pun în apa, într-un vas micuţ. Nivelul apei nu trebuie sa depăşească ‘miezul; plantei. Radacinutele apar de obicei după 2-3 săptămâni. Se sădesc în pământ când lungimea rădăcinilor este de 0.5-1 cm. Puii tăiaţi mai pot fi sădiţi direct în pământ.

Varianta 4. Întinerirea plantei bătrâne.
Ce ne facem când violeta noastră a inflorit de 3-4 ori şi a suferit pierderi de frunze? Avem în fata o planta aspect de palmier. O tulpina groasa şi lunga cu câteva frunzuliţe fără vlaga în vârf. Sa o aruncam? Oare asta e ieşirea din situaţie?

Ei bine, putem cu succes sa readucem floarea la aspectul de altădată.
Cu un cuţit cu lama subţire tăiem tulpina violetei cu 1cm mai jos de vârful plantei. Curăţim cu atenţie bucăţica de tulpina de rizurile de culoare închisă şi repetam procedura descrisa în varianta 1 de înmulţire.

Atenţie! Tăietura nu trebuie sa atingă fundul paharului.
Au trecut 2-3 săptămâni si ne-am trezit cu primele radacinuti. Când acestea au atins lungimea de 1cm, planta se sădeşte în pământ.