Efectele microelementelor asupra dezvoltarii violetelor africane
Microelementele isi pun amprenta pe cresterea frunzelor noi. Din aceasta categorie fac parte: Fierul (Fe), Cuprul (Cu), Manganul (Mn), Zincul (Zn), Molibdenul (Mo) si Borul (B).
Fierul: Frunzele mai tinere sufera de cloroza atunci cand fierul lipseste sau este asimilat de catre planta in cantitati foarte mici. Ca urmare, punctul de crestere al florii capata o culoare alba. Din cauza excesului de fier, violetele sufera foarte rar. Acest lucru este posibil numai daca in amestecul de pamant contine sulfat de fier. In acest caz, planta moare imediat dupa plantare din cauza proliferarii rapide si a petelor necrotice care apar pe frunze.
Cuprul: Carenta de cupru favorizeaza aparitia clorozei pe marginea frunzelor tinere. In stadiul doi punctul de crestere al plantei capata o culoare maronie, dar nu putrezeste.
Manganul: Carenta de mangan favorizeaza aparitia clorozei pe marginea frunzelor tinere, a necrozei patate pe frunzele mai batrane. In amestecul de pamant cu o aciditate ridicata manganul isi poate schimba valenta de la 4 la 2, fapt ce ii permite sa pantrunda cu rapiditate in planta si sa se sedimenteze in tesuturile acesteia. Planta se deshidrateaza, fiind incapabila sa mai absoarba apa din sol. Violetele isi pierd turgescenta avand simptomele infestarii cu Phytophtora.
Excesul moderat de mangan in sol are efect negativ asupra tulpinilor si frunzelor. Tulpinile devin fragile, iar pe frunze apar mici umflaturi cioturoase.
Zincul: In urma deficitului de zinc planta poate suferi de cloroza atipica. Pe frunzele tinere apar pete galbene destul de evidentiate si cu marginile zimtate. In stadiul doi, frunzele isi curbeaza marginile si raman in aceasta pozitie fara pierderi de turgescenta. Excesul de zinc afesteaza in special speciile de violete cu frunza pestrita. Petele de pe frunzele specifice acestor specii cu timpul dispar.
Molibdenul si Borul: Molibdenul face exceptie. Carenta de molibden isi lasa amprenta pe frunzele batrane: un halo de culoare galbena pe marginea frunzei urmate de arsuri. Deficitul de bor duce la moartea punctului de crestere al plantei. Acesta se usuca si in acelasi timp frunzele batrane sunt afectate de cloroza. Excesul de bor face sa dispara petele de pe frunzele violetelor cu frunze pestrite. E posibil sa apara si arsuri pe marginile frunzelor.
Insa! In viata de zi cu zi nu vom intalni exces sau carenta de un singur element. Acest fenomen se intalneste doar in experimentele de laborator. In practica insa ne intalnim cu lipsa unui element in combinatie cu altele. Pentru a stabili cu exactitate un diagnostic este necesara o abordare individuala cat si verificarea calitatii apei cu care sunt udate florile.